marți, 12 mai 2015

Tu esti sensul


video

Iubirea este doar un cuvant pana vine cineva si ii da sens.


joi, 7 mai 2015

E bine ca nu am renuntat

Uneori, in viata, pur si simplu iti vine sa renunti. La tot. La orice si la oricine. 

Privind in urma in aceste zile am avut un sentiment special. Inca multe lucruri pe care le doresc par departe, dar totusi am avut mari victorii si impliniri.

E bine ca nu am renuntat atunci cand am fost singur si m-am simtit complet abandonat, parasit, cazut, ratacit in negura lumii departe de orice sansa de a mai fi inca o data ce am fost candva. Am fost un om deplin. Fericit. Implinit. Bogat. Puternic. Influent. Altruist. Pasionat in arta de a face bine altora, de a-i iubi neconditionat, de a-i motiva, ridica si imputernici. 

Dar pe moment pierdusem legatura cu toate acestea. Nu a fost usor. Deconectarea de la un mod de viata si stationarea in necunoscut, este extrem de dificila. Nu pierzi doar bani, notorietate si oameni, ci tot ce te reprezinta. 

Ceea ce ai spus altora trebuie sa traiesti tu altfel mori, metaforic spus.

E incercat propriul tau "cine esti tu"? Ceea ce esti trebuie schimbat? Pe moment nu stii ce se intampla. Important e sa nu renunti, iar apoi vei afla mai multe. Te asigur.

E bine ca nu am renuntat, cand nu m-am simtit iubit. Da, cand am vazut lipsa de iubire, de sprijin a celor din jurul meu, nu am renuntat. 


Cand am simtit ura unor oameni pe care i-am iubit si i-am ajutat, nu am renuntat. 

E bine ca nu am renuntat, cand m-am simtit parasit dupa ce am fost, s-au m-am simtit folosit de catre altii. Ma gandeam: "Asta au invatat ei de la mine? Am fost un "profesor" slab in acest caz." Si imi venea sa renunt.

E bine ca nu am renuntat atunci cand am avut esec dupa esec, durere dupa durere, lovituri dupa lovituri. Acum sunt bucuros ca nu am renuntat atunci. Nu a fost usor. Nu a fost placut. Dar acum vad ca a meritat. 

Nu vreau sa para ca scriu despre o mare demonstratie personala de forta, in care eu sunt propriul meu erou, si imi ridic o statuie prin scris. Nu. E vorba de experiente personale si de a incuraja pe altii. Imi exprim prin scris, sentimentul extraordinar pe care il am, cand privesc in urma la cate episoade grele am parcurs si nu am renuntat sa cred si sa lucrez in directia in care cred ca trebuie sa merg.  

Artisti, sportivi, inventatori, oamenii de stiinta, reformatori, simpli oameni, au avut multe de indurat pana au ajuns ce visau sa devina, dar ei toti au avut ceva in comun: nu au renuntat. E bine ca nu au renuntat.

E bine ca nu am renuntat atunci cand cerul era inchis si intunecat, cand soarele si-a ascuns caldura si lumina pentru mine. 

Atunci cand frica si singuratatea imi dadeau tarcoale, nu am dat inapoi, de aceea spun ca e bine ca nu am renuntat.

E bine ca nu am renuntat la mine, atunci cand ma indoiam de cine sunt eu cu adevarat, cand am facut greseli si cand altii au renuntat.

E bine ca nu am renuntat la altii, atunci cand, parca, toti au renuntat la mine. 

Imi amintesc ca printre altele, am luat, aproape de pe strada, cativa tineri rataciti, neiubiti, singuri, impovarati sub greutatea viciilor si a unei vieti fara sens, i-am ajutat, iar acum ei au familii, au casele lor, jobul lor, fericirea lor. Imi spun cu satisfactie ce bine ca nu am renuntat la ei. 


Am crezut in visurile altora si i-am ajutat sa si le implineasca. Impactul a fost puternic. Ce bine ca nu am renuntat. Vreau sa fac asta si mai departe si mult mai mult.


Am vrut sa renunt si la scris, de multe ori. E bine ca nu am renuntat.

E bine sa nu renunti nici tu, orice ar fi, oriunde ai fi, prin orice vei fi trecut. Totul se intampla cu un scop precis si clar. Il vezi sau nu in viata ta, tu trebuie sa mergi mai departe. Atat. 

Continua sa cresti si sa te intaresti in spirit. Continua sa inveti, sa te iubesti pe tine si pe aproapele tau ca si pe tine. Continua sa faci binele. Continua sa investesti in tine, in frumusetea sufletului, sanatatea mintii si a trupului. Continua sa crezi in altii. 

Pe mine nimic nu ma invatat mai mult in viata decat luptele acestea. Daca nu le-as fi avut, nu as fi scris aici. Am invatat sa transform fiecare esec intr-o lectie de viata si am mers mai departe. Am inca multe de invatat, de corectat, e adevarat, dar asta e ceva super, si tocmai de aceea spun ca e bine ca nu am renuntat. Imi place sa invat.

Nu am studiat testele vietii intr-o scoala, ci le-am incercat, le-am infruntat, le-am gustat, le-am mancat si le-am baut zi de zi. Le cunosc bine. Stiu sigur ca nu trebuie sa dam inapoi, decat pentru a ne face avant pentru inaintare.

Nu face din esecul temporar, o infrangere permanenta.
De aceea pot sa-ti spun: Nu renunta sa crezi in cine esti tu cu adevarat, nu renunta sa crezi in ceea ce poti sa devii si in ceea ce Dumnezeu a pus in tine. 

Tot ce e rau va trece. Tot ce e greu se va usura. Tot ce e intunecat se va lumina. Tot ce pare acru se va indulci. 

Invie-ti speranta. Crede din nou. Ridica-te iarasi. Priveste viata si pe tine insuti, cu iubire, cu credinta si cu multa speranta. Lucrurile se vor schimba pentru tine deoarece tu incepi sa te schimbi.

Unul din visurile mele este ca intr-o zi sa te intalnesc personal, intr-o mare conferinta organizata de mine, sa vii si sa imi povestesti lucruri din viata ta extraordinara, iar dupa ce te imbratisez sa iti pot spune: "Ce bine ca nu ai renuntat." 

Doar si pentru un moment ca acela, si merita sa lupt si sa merg mai departe zambind si spunandu-mi: "E bine ca nu am renuntat".