Dacă ai un vis, crede în el - partea a doua

(continuare)

Dar fără să mă descurajez, am apelat din nou la... Pagini Aurii. Am făcut o listă cu toate editurile, cu adresele lor, şi m-am pus pe umblat. Am bătut pur şi simplu, la propriu, din poartă în poartă. Nu aveam un criteriu de selecţie, pentru că nu ştiam nimic despre nici una dintre ele: care e mai bine cotată, mai mulţi angajaţi, care are mai mare cifra de afaceri, nimic din toate acestea, doream doar să îmi accepte proiectul. Desigur că nu a fost uşor. Peste tot pe unde am fost m-am lovit de aceleaşi probleme: "acum nu facem angajări", "acum directorul e în concediu", "reveniţi" (era vară), fie de întrebarea: "dar bani aveţi?" (proiectul meu presupunea o investiţie şi nişte costuri considerabile). De unde bani? Eu fusesem doar bugetară!

Dar nu m-au descurajat nici una dintre acestea. Lista încă nu se terminase. Mi-am zis că tot trebuie să fie cineva interesat de ceea ce vreau să fac. Aveam mare încredere în acest proiect. Şi într-adevăr am găsit o editură, dar mai întâi de toate un om, care cu răbdare m-a ascultat. Apoi, fără să mă întrebe ce studii am, fără să îmi ceară măcar CV-ul (oricum nu îl aveam la mine, ci doar proiectul), fără să ştie dacă am sau nu am bani pentru acest proiect a zis: „OK. Să încercăm.” Eram în al nouălea cer. 

Nu pot să vă spun ce au însemnat acele cuvinte pentru mine. Cum m-am întors eu în ziua aceea acasă. Inima îmi crescuse de un cot, strada parcă era toată a mea. Parcă îmi crescuse aripi şi îmi venea să zbor, să îmbrăţişez pe toată lumea. Parcă renăşteam şi lumea era mai frumoasă. Ştiam că mă aşteaptă o muncă istovitoare, dar ştiam că e ceea ce vreau să fac. Începeam să îmi trăiesc visul.

El a plecat în concediu. Eu am avut timp să pun proiectul la punct mai în detaliu. Şi la revenirea lui ne-am apucat de lucru. A fost mereu alături de mine. Mi-a pus la dispoziţie un birou al meu, un calculator şi a angajat un designer special pentru acest proiect. Dar ce e mai important e că nu am fost doar o simplă angajată a lui, ci am devenit parteneri de afaceri, oferindu-mi un procent important din profitul afacerii. Înţelegeţi ce a făcut acest om pentru mine? Mi-a dat mai mult decât doream chiar eu. Mi-a dat o nouă viaţă. Practic m-a făcut să dau tot ce e mai bun din mine, m-a făcut să îmi descopăr calităţile pe care nu le ştiam că le am, care zăceau într-o stare latentă în mine, m-a făcut să am încredere în mine, să muncesc pentru visul meu, să ştiu să fac sacrificii, să lupt. 

Dar, aşa cum se spune că adevăratul învăţător e cel care te învaţă să pescuieşti, nu cel care îţi dă peşti, după un an de colaborare ne-am înțeles să plec și am continuat, fiind propria mea afacere de acum, o afacere care şi azi mai există și este profitabilă.

Din bătutul la uși, sperând ca cineva să mă angajeze măcar, am ajuns să fac ceea ce visam și am devenit propriul meu șef. Mulțumesc lui Dumnezeu că a lucrat atât de minunat.

Nu pot decât să îi fiu recunoscătoare acestui om care a crezut în mine, care m-a ajutat când am avut nevoie, care a făcut ca visul meu să se împlinească. Pare de necrezut, dar acest om e chiar Lică Nemeş, autorul acestui blog. Nu știu dacă el este potrivit să facă altceva decât să încurajeze și să ajute oamenii. Acesta este darul și chemarea lui. Se vede de departe.

Îmi place că ceea ce scrie el aici pe blog, este partea practică, prin care a trecut de mulți ani încoace. El scrie din experiență și asta dă putere cuvintelor. Știu că a trecut prin anumite greutăți ale vieții, dar mă bucur că a rămas același om, optimist, fericit, încrezător, care, indiferent unde este, găsește resurse noi nu doar să supraviețuiască, ci să ajute mereu și să încurajeze pe alții. Slava Domnului pentru asta!

Din această experienţă care mi-a transformat total viața, am înțeles cât de adevărat este: “Totul este posibil celui ce crede”, cum ne spune Domnul și am învățat să fiu şi eu la rândul meu cu mâna întinsă celui care are nevoie de ea, să cred în visul altuia și să îl ajut dacă pot. 

Și mâna ta poate schimba vieţi, destine, iar refuzul tău poate bloca sau ucide cele mai frumoase vise. 

Vreau să mai spun, nu ca o laudă ci ca un exemplu, că în acești 11 ani am reușit să ajut mulți oameni datorită mulțumirii din inima mea că și eu am fost cândva ajutată. 

Binele se poate propaga prin noi zi de zi. Dumnezeu ne ajută de multe ori, chiar fără să i-o cerem sau fără să merităm, noi de ce nu am face-o pentru alţii? Nu uita deci nici una din binefacerile pe care Dumnezeu și oamenii ți le-au făcut. „Udă pe alții și vei crește și tu” spune un proverb evreiesc.

Dacă ai un vis, dar pare departe de a putea fi împlinit, crede în el, nu contează circumstanțele, și cu siguranță Dumnezeu îți va trimite oamenii potriviți să te ajute. El a făcut-o cu alții, cu mine și o va face și pentru tine.

Mult succes, 

Adina Turdean