Dacă ai un vis, crede în el - partea a doua

(continuare)

Dar fără să mă descurajez, am apelat din nou la... Pagini Aurii. Am făcut o listă cu toate editurile, cu adresele lor, şi m-am pus pe umblat. Am bătut pur şi simplu, la propriu, din poartă în poartă. Nu aveam un criteriu de selecţie, pentru că nu ştiam nimic despre nici una dintre ele: care e mai bine cotată, mai mulţi angajaţi, care are mai mare cifra de afaceri, nimic din toate acestea, doream doar să îmi accepte proiectul. Desigur că nu a fost uşor. Peste tot pe unde am fost m-am lovit de aceleaşi probleme: "acum nu facem angajări", "acum directorul e în concediu", "reveniţi" (era vară), fie de întrebarea: "dar bani aveţi?" (proiectul meu presupunea o investiţie şi nişte costuri considerabile). De unde bani? Eu fusesem doar bugetară!

Dar nu m-au descurajat nici una dintre acestea. Lista încă nu se terminase. Mi-am zis că tot trebuie să fie cineva interesat de ceea ce vreau să fac. Aveam mare încredere în acest proiect. Şi într-adevăr am găsit o editură, dar mai întâi de toate un om, care cu răbdare m-a ascultat. Apoi, fără să mă întrebe ce studii am, fără să îmi ceară măcar CV-ul (oricum nu îl aveam la mine, ci doar proiectul), fără să ştie dacă am sau nu am bani pentru acest proiect a zis: „OK. Să încercăm.” Eram în al nouălea cer. 

Nu pot să vă spun ce au însemnat acele cuvinte pentru mine. Cum m-am întors eu în ziua aceea acasă. Inima îmi crescuse de un cot, strada parcă era toată a mea. Parcă îmi crescuse aripi şi îmi venea să zbor, să îmbrăţişez pe toată lumea. Parcă renăşteam şi lumea era mai frumoasă. Ştiam că mă aşteaptă o muncă istovitoare, dar ştiam că e ceea ce vreau să fac. Începeam să îmi trăiesc visul.

El a plecat în concediu. Eu am avut timp să pun proiectul la punct mai în detaliu. Şi la revenirea lui ne-am apucat de lucru. A fost mereu alături de mine. Mi-a pus la dispoziţie un birou al meu, un calculator şi a angajat un designer special pentru acest proiect. Dar ce e mai important e că nu am fost doar o simplă angajată a lui, ci am devenit parteneri de afaceri, oferindu-mi un procent important din profitul afacerii. Înţelegeţi ce a făcut acest om pentru mine? Mi-a dat mai mult decât doream chiar eu. Mi-a dat o nouă viaţă. Practic m-a făcut să dau tot ce e mai bun din mine, m-a făcut să îmi descopăr calităţile pe care nu le ştiam că le am, care zăceau într-o stare latentă în mine, m-a făcut să am încredere în mine, să muncesc pentru visul meu, să ştiu să fac sacrificii, să lupt. 

Dar, aşa cum se spune că adevăratul învăţător e cel care te învaţă să pescuieşti, nu cel care îţi dă peşti, după un an de colaborare ne-am înțeles să plec și am continuat, fiind propria mea afacere de acum, o afacere care şi azi mai există și este profitabilă.

Din bătutul la uși, sperând ca cineva să mă angajeze măcar, am ajuns să fac ceea ce visam și am devenit propriul meu șef. Mulțumesc lui Dumnezeu că a lucrat atât de minunat.

Nu pot decât să îi fiu recunoscătoare acestui om care a crezut în mine, care m-a ajutat când am avut nevoie, care a făcut ca visul meu să se împlinească. Pare de necrezut, dar acest om e chiar Lică Nemeş, autorul acestui blog. Nu știu dacă el este potrivit să facă altceva decât să încurajeze și să ajute oamenii. Acesta este darul și chemarea lui. Se vede de departe.

Îmi place că ceea ce scrie el aici pe blog, este partea practică, prin care a trecut de mulți ani încoace. El scrie din experiență și asta dă putere cuvintelor. Știu că a trecut prin anumite greutăți ale vieții, dar mă bucur că a rămas același om, optimist, fericit, încrezător, care, indiferent unde este, găsește resurse noi nu doar să supraviețuiască, ci să ajute mereu și să încurajeze pe alții. Slava Domnului pentru asta!

Din această experienţă care mi-a transformat total viața, am înțeles cât de adevărat este: “Totul este posibil celui ce crede”, cum ne spune Domnul și am învățat să fiu şi eu la rândul meu cu mâna întinsă celui care are nevoie de ea, să cred în visul altuia și să îl ajut dacă pot. 

Și mâna ta poate schimba vieţi, destine, iar refuzul tău poate bloca sau ucide cele mai frumoase vise. 

Vreau să mai spun, nu ca o laudă ci ca un exemplu, că în acești 11 ani am reușit să ajut mulți oameni datorită mulțumirii din inima mea că și eu am fost cândva ajutată. 

Binele se poate propaga prin noi zi de zi. Dumnezeu ne ajută de multe ori, chiar fără să i-o cerem sau fără să merităm, noi de ce nu am face-o pentru alţii? Nu uita deci nici una din binefacerile pe care Dumnezeu și oamenii ți le-au făcut. „Udă pe alții și vei crește și tu” spune un proverb evreiesc.

Dacă ai un vis, dar pare departe de a putea fi împlinit, crede în el, nu contează circumstanțele, și cu siguranță Dumnezeu îți va trimite oamenii potriviți să te ajute. El a făcut-o cu alții, cu mine și o va face și pentru tine.

Mult succes, 

Adina Turdean 

Dacă ai un vis, crede în el

Nu cu mult timp în urmă am primit acest articol de la o prietenă pentru a-l publica. 

Îmi amintesc cum a pornit totul în viața ei în acest sens și mă bucur că a ajuns unde și-a dorit, crezând și luptând pentru visul ei. Ea spune că e meritul meu, eu spun că este meritul ei deoarece eu nu am făcut decât să o ajut puțin, ea fiind cea care a crezut și a muncit serios.

Citind întreg articolul mi-am amintit de vorba care spune că "cel care nu vrea cu adevărat caută scuze iar cel care vrea cu adevărat caută soluții." Ea a crezut deci i se potrivește de minune, dar poate fi valabil și pentru tine. Sunt sigur că această poveste de succes, deși scrisă pe scurt în două părți, te va motiva și te va învăța multe.

Cu drag, Lică Nemeș

Dacă ai un vis, crede în el şi vei găsi persoana 
potrivită care să te ajute

Scris de Adina Turdeanu 

       Se întâmplă uneori în viaţă ca firul roşu să se întrerupă şi să nu ştii cum să continui, cum să îl reînnozi ca viaţa să îşi continue cursul ei „firesc”. Cred că majoritatea dintre noi am trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o astfel de experienţă. Şi fie am reuşit cu forţele proprii să depăşim situaţia, fie ne-a ajutat familia, rudele, prietenii. Dar ce părere aveţi de o persoană absolut necunoscută, pe care o vezi pentru prima dată în viaţă? Căreia îi spui doar problema ta, nevoia ta, visul tău şi e dispusă să îţi întindă o mână? Pare un scenariu de telenovelă, acolo unde totul e posibil, sau din Rai, acolo unde toţi sunt buni cu toată lumea. Dar slavă Domnului că acest Rai există şi pe pământ, adică există şi aici oameni care, prin exemplul lor, ne învaţă ce e bunătatea, dăruirea, ajutorarea celorlalţi, ce înseamnă să fii deschis spre nevoile celuilalt şi nu centrat pe tine, pe nevoile tale.

           Mi s-a întâmplat şi mie să caut un om, un om dispus în primul rând să mă asculte şi apoi să creadă în mine, în proiectul meu şi în capacitatea mea de a dezvolta acest proiect. Povestea mea a început acum 11 ani când, datorită unor întâmplări deloc plăcute, am hotărât să renunţ la învăţământ. Nu aveam nici o alternativă, nu ştiam ce voi face pe mai departe, nu ştiam de unde să încep, încotro să mă îndrept, nu ştiam decât că nu mai doresc să lucrez în învăţământ. Şi, cum orice minune durează 3 zile, după ce mi-a trecut supărarea, au început întrebările: bine, dar eu ce fac mai departe? Cu ce o să îmi câştig existenţa? Eu altceva nu ştiu să fac decât să predau. Pentru asta m-am pregătit, pentru asta am învăţat. 

        Privindu-mi CV-ul nu aveam prea mari şanse să mă angajez într-un post bine plătit. Dar nu m-am lăsat descurajată de asta. Dorinţa de a schimba ceva în viața mea era aprinsă în inima mea, iar în învățământ nu mai vroiam să mă întorc niciodată. OK, şi atunci ce e de făcut? 

Nu ştiu ce faceţi voi când vă căutaţi un loc de muncă. Poate căutaţi în ziarul Piaţa, poate vă depuneţi CV-ul la mai multe companii, poate vorbiţi cu părinţii, rudele, prietenii să vă ajute etc. Eu nu am făcut nimic din toate acestea. Eu nu am depus nici un CV (v-am spus că nu arăta prea bine), nici nu am aşteptat să îmi plâng de milă. Doar eu am fost cea care a renunţat, cu toate că mă puteam râzgândi oricând căci nu îmi depusesem încă demisia. Dar nu, hotărârea era luată orice ar fi. Şi ghiciţi ce am făcut? Am luat cartea  Pagini Aurii! 

       Vă vine să credeţi? Să îţi cauţi un loc de muncă în Pagini Aurii! De fapt eu căutam o idee, o firmă care să îmi “descopere” ce pot eu să fac cu ceea ce ştiu, cu pregătirea mea de atunci. Şi am luat domeniile pe rând, de la A. Şi nu am găsit nimic interesant până la E. Dar când am citit edituri mi s-a aprins beculeţul. Am ştiut că e exact ceea ce căutam. Să lucrez într-o editură. Dar ce să fac acolo? Redactor? Nu aveam Facultatea de Litere sau Jurnalism. Să redactez? Nu ştiam PC decât noţiuni de bază. Să fac design? Nu cunoşteam nici un program de design. 

       Începuse lupta în mintea mea: dorinţa de a lucra într-o editură, pe de o parte, şi inamicul care îmi spunea că nu ştiu să fac nimic, pe de alta. Dar dorinţa de a nu mă mai întoarce în învăţământ era mult mai mare şi a învins. Mi-am adus aminte că în şcoala unde predasem mă ocupasem de un proiect. Mi-am zis atunci că aş putea să dezvolt acest proiect la scară naţională. Aşadar ideea era să realizez teoretic acest proiect cu care să mă prezint la edituri, să le arăt ce am de gând, care e ideea mea şi ce vreau să fac. Zis şi făcut. 

      Am realizat un proiect dar deloc bine pus la punct sau profesionist. (Acum îmi vine să râd când mă gândesc cu ce m-am prezentat. Dar pe atunci nu mă interesa acest aspect sau nu consideram că e foarte important. Mă anima doar dorinţa de a lucra la o editură pentru a-mi dezvolta proiectul care era visul meu. Dintr-o dată viaţa mea a luat o nouă culoare. Ştiam că e ceea ce doresc să fac. Ştiam că s-a încheiat o etapă din viaţa mea şi că trebuie să încep o alta.) Acum trebuia să mă prezint la edituri cu el. Dar la care? Nu ştiam nici măcar unde sunt editurile în oraşul meu sau care e mai „tare”, ce să mai zic să am o cunoştinţă care să mă recomande sau să îmi pună o pilă, cum se obişnuieşte...

(Va urma)

Mereu bogat, mereu puternic

În urmă cu două-trei luni am am trecut pe lângă un om ce dormea afară pe o bancă. Am zis:”Îmi pare rău pentru acest om, ai milă de el. Eu nu am acum posibilități să îl ajut și pe el, nici nu am timp, deși aș vrea să îi cunosc povestea și să intervin.” 

Am trecut mai departe, grăbit. 

După un timp, ceva din interior mi-a răspuns: ”Dă-i din ce ai. Împarte ce ai. Dacă ai două pâini dă-i una lui. Dacă ai una, împarte din ea. Dacă ai două felii numai, împarte. Dacă ai doar 10 lei împarte. Dacă ai 30 de minute libere, acordă-i și lui 15 minute. Mereu vei avea din ce să dăruiești, oricât de lipsit pari. Prin asta vei fi mereu bogat, vei fi mereu puternic.” Am fost mișcat. A fost o experiență deosebită. M-am întors la el. Am învățat lucruri de valoare de la acest om. Nu credeam că el mă va îmbogății mai mult prin experiențele sale de viață despre care mi-a vorbit.

Așa am realizat mai mult ca niciodată că bogăția noastră adevărată stă în capacitatea extraordinară de a dărui din ceea ce avem deja în viața noastră, material, spiritual, intelectual. Calități, virtuți, interes pentru bine.

“Împarte-ți pâinea cu cel sărac” spune înțelepciunea din vechime. Nu se spune “dacă ai în plus” sau „decât să arunci la gunoi, mai bine dă la altul”.

Astfel am învățat că dacă vrei să fi așa nu trebuie să aștepți finanțare europeană ca să faci ceva bun. Nu aștepta ca afacerile să îți meargă foarte bine ca să îmbraci un om gol. Nu aștepta să treacă criza ca să finanțezi un proiect umanitar. Nu aștepta salariul ca să ajuți o familie de bătrâni. Nu trebuie să termini teologia ca să vorbești cuiva despre dragostea lui Dumnezeu, speranță sau nădejde. Nu aștepta să faci psihologia să ajuți un om depresiv. Nu aștepta să iei un titlu de doctor ca să fi credibil. Nu trebuie să devii președintele țării ca să faci un proiect îndrăzneț. Nu aștepta până un înger te va trimite. Nu aștepta sponsorizare de peste ocean pentru a face fapte bune. Nu aștepta profeți. Nu căuta la ghicitori. Nu căuta în zodiac. Nu aștepta nimic. Nu te scuza cu nimic. Nu cere nimic.

Împarte din ce ai acum. Acționează astăzi. Dăruiește din ce deții, acolo unde ești, celor pe care viața i-a adus lângă tine. Tot ce te poate îmbogăți pe tine și pe alții este deja în mâinile tale. Trebuie să vezi că poți fi bogat. Trebuie să observi că poți fi puternic. ”Iubirea este singurul lucru care se înmulțește atunci când împarți din el” a zis un înțelept.

Ești bogat prin ce ai și devii puternic prin ceea ce faci cu ce ai. Este diferit de conceptul capitalist, uneori egoist și lacom, dar este adevărat. Nu ai bani poate, dar ai înțelepciune. Dăruiește din ea. Nu ai o voce minunată, dar ai o inimă caldă. Folosește-o. Nu cunoști științele fizicii și ale universului dar poți împăca doi oameni certați. Împarte-ți talentul. Nu ești un fotomodel, dar zâmbetul tău, vorba ta poate face minuni cu o inimă frântă. Dăruiește din ceea ce ai și din ceea ce ești. Mereu vei fi bogat. Mereu vei fi puternic. Repet, ești bogat prin ce ai în tine și devii puternic prin ceea ce faci cu ce ai. De aceea insist să cauți să îți descoperi vocația, chemarea. Este pentru slava Lui și binele aproapelui tău iar pe tine te propulsează către țelul tău.

John Maxwel a spus: „Ce a pus Dumnezeu în tine este darul Lui pentru tine. Cum îl folosești tu este darul tău pentru El.”

De aceea, spun eu, că este important să ne facem timp pentru noi înșine. Să ne îmbogățim ființa prin interesul pentru dezvoltarea personală, creșterea spirituală, să devenim motivați, știind că putem să fim mereu bogați și puternici. Atenția cu care ne tratăm, investind în noi, mărește bogăția noastră spirituală, materială, financiară, intelectuală etc. 

Astfel, ni se mărește libertatea, orizontul de a acționa așa cum înțelepciunea și dinamica din noi ne conduce. Nu există decât avansare, prosperitate, binele se extinde fără limite în acest proces spiritual extraordinar. Cu cât ești interesat mai mult de plinătatea acestor lucruri, cu atât devii ce vrei să devii. Viața ajută foarte mult pe aceia care din dragoste și curăție de inimă doresc să aducă un plus de valoare și de fericire în viața altora. 

Mari și multe binecuvântări îți sunt promise dacă faci asta. Tot ce are cerul mai bun va veni în viața ta. Tot ce are pământul mai roditor este pentru tine. Vei primi mereu, ca să poți da mai departe. Izvorul tău va curge continuu și nu va seca niciodată. Așa să fie!

Ai înțeles acum de ce este scris ca"Mai fericit este cel ce dă, nu cel care primește"?