Viaţa în mâinile tale

Viaţa în mâinile tale

Am deschis acest subiect şi am numit acest blog "Viaţa în mâinile tale" deoarece mi-a fost de mult timp în inimă şi doresc să împărtăşesc cu voi acest aspect al vieţii ce îmi pare foarte important.

- Nu este greu să observi că viaţa celor mai mulţi oameni este controlată de alţii, de anumite probleme, de stări emoţionale, de idei, de diferite situaţii din trecutul lor și nu de ei înșiși. Chiar și în viaţa mea am văzut asta deseori. 

- La fel ca multe domenii ale vieţii nici acest domeniu, libertatea asupra vieții noastre, nu a fost scutit de o criză. Eu văd că există o criză pentru o viziune sănătoasă de viaţă! Mulți oamenii au devenit ceea ce alții au vrut ca ei să devină. Alții au devenit ce și-au închipuit greșit că trebuie să devină, influențați de diferite idei, de momentele dificile ale vieții. Astfel tragem concluzia că tot mai mulţi oameni nu îşi trăiesc propria lor viaţă, deoarece aceasta se află în alte mâini, metaforic, vorbind. 

- Sunt tot mai numeroşi cei care au sentimentul că trăiesc în afara propriei vieţi. Se simt fără nicio putere de decizie asupra destinului lor. Se simt fără motivație, fără un scop în viață. Mereu alţii decid viaţa lor şi îi influențează. Și aceștia trăiesc după modelul acelora și ei nu ştiu ce a pregătit viaţa şi Dumnezeu pentru viitorul lor. Vor trăi mereu în umbra altora nereuşind să îşi descopere darul, talentul, vocaţia şi să le dezvolte. Nu este asta o catastrofă? Este.

- Din păcate şi eu am petrecut mult timp cu astfel de oameni. Ăsta este locul probabil unde te trezești și tu: confuzie și nesiguranţă. Poate acum unii dintre cititori nici nu știu despre ce eu vorbesc. Dar vor reveni și vor înțelege.  Dumnezeu va vorbi și inimii lor.

- Ce ai de făcut? După rugăciune, reflectare, căutare pur şi simplu, poţi să îţi alegi o direcţie care va avea drumul ei. Nimeni nu poate să trăiască viaţa ta în locul tău. Chiar şi cele mai mici alegeri sunt semne ca deţii control. Nu trebuie să-ţi laşi viaţa în mâna altora ca ei să ţi-o trăiască. Cum vine asta? Simplu. E posibil ca tu trăieşti doar "după binele" pe care ţi-l spune cineva după cum e în imaginaţia lui, înțelegerea lui, iar tu nu ai reuşit să experimentezi în mod personal adevărul respectiv, sau este doar o poveste, care nu te mai ajută și nimic mai mult. Asta este pasul doi ce îl ai de făcut. E alegerea și decizia ta.

- Următorul pas este căutarea și acţiunea. Din clipa în care alegem să trecem la acţiune, ne apropiem de propria noastră viaţa, de cine suntem noi, mai aproape de ceea ce suntem chemaţi să facem în ea. Devenim noi înșine. Modelul original care are ceva unic de făcut. Există o energie "atomică" în această revelație. 

- Ca să avem un început nou, o nouă experienţă de viaţă, o schimbare, trebuie să aducem viaţa noastră în mâinile noastre, în prima fază. Nu poţi schimba o viaţă dacă nu e "a ta" adică, dacă nu ai controlul tu asupra ei. Mulţi ne-am dat vieţile culturi noii generaţi, sau le-am lăsat pradă dezamăgirilor din trecut, rănilor ce alţii ni le-au făcut, munţilor de greutăţi, depresiei, sentimentelor de neiertare, viciilor, fricii, izolării, lipsei de speranţă etc.

- Este nedrept să ne trăim viaţa în terenul situaţiilor din jurul nostru, al problemelor din trecut sau al fricii de viitor. Unii oameni cred că sunt liberi, dar când colo viaţa lor este controlată de alţii și de ideile altora cu privire la ceva absolut.

- Definiţia libertăţii pentru mine este cam aşa. În contexul nostru. Omul este liber când el reuşeşte în mod individual să înţeleagă şi să trăiască lucrurile (şi spirituale) pentru el însuşi prin propria lui minte și inimă pe care Dumnezeu i-a dat-o. "Mântuirea e personală" zicem noi deseori, dar asta înseamnă că şi înţelegerea şi alegerea noastră e la fel. Personală. Sau ar trebui să fie. Nu?

- Darurile spirituale, talentele existente în noi, căci prin ele ni se comunică adevărul, viața, iubirea, bunătatea, inteligența, creativitatea, ca să creştem. Astfel înţelegem şi acţionăm în mod personal. O facem pentru că ne place ce am înţeles, suntem stimulaţi, îmbărbătaţi, bucuroşi de credinţa și părtășia ce o avem cu viața în general.

- Credinţa mea fermă este că fiecare om trebuie să îşi aducă viaţa înapoi în mâinile lui. Să decidă pentru sine. Să se autocunoască. Să o poată preda altuia mai mare decât el însuşi. Unui scop măreț, nobil care să dea sens vieții lui. Dumnezeu are pregătită o viață extraordinară pentru tine încă de aici și de pe acum.

- Fiul risipitor a făcut asta, când şi-a dat seama ca viaţa lui era de mult timp în alte mâini. Acele mâini îl exploatau, acele mâini erau dure, acele mâini erau aspre, erau murdare, acele mâini nu ştiau să mângâie ca şi mâinile tatălui său. Personal cred că a început să fie disperat amintindu-şi de mâinile tatălui său. Aceste mâini îl îmbrăţişau, îl mângâiau...cred că a simțit un dor profund. Avea nevoie de acea iubire din nou în viața lui. Şi-a revenit imediat şi a realizat că viaţa lui nu e în mâinile sale, că nu mai e controlată de el. Nu mai putea face nimic acum, decât să-şi schimbe stăpânul. Să iasă din mâinile acestuia. 

- Decizia de a renunţa la mâinile urâte şi murdare, mâini bătăușe, mâini profitoare, mâini reci, a însemnat recuperarea vieţii lui din mâinile altuia, de sub controlul răului exploatator. Apoi, desigur... şi-a dus viaţa şi a pus-o în mâinile tatălui său. Ce mâini bune şi calde îl aşteptau acasă...nu să îl bată, nu. Nu să îl ameninţe cu degetul, nu. Nu să îi reproșeze ceva. Nu. Pur şi simplu tatăl său și-a întins mâinile să-l îmbrăţişeze cu toată dragostea şi să îi ureze cu lacrimi în ochi: "Bun venit acasă fiule". Când am înţeles asta, inima mea a tresărit de bucurie şi lacrimile au început să-mi curgă...

- Motivat de bogăţia acestui subiect, am început să parcurg acest nou drum, această direcţie, această idee.

- Mă rog pentru iniţiativa aceasta, să învăţ cum o pot aplica, mie mai întâi şi apoi să o transmit mai departe să devină o binecuvântare pentru fiecare cititor în parte. Şi eu trec încă prin momente dificile, iar până când îmi aduc deplin viaţa în mâinile mele duc o luptă grea. Dar am înțeles ceva eliberator. Tot ce mi se întâmplă, nu mi se întâmplă mie ci se întâmplă pentru mine, înspre binele meu, înspre creștere și maturizarea mea. La fel și ție. Așa că devenim puternici, nu slabi, când înțelegem acest adevăr.

- Sunt sigur că va fi o experienţă minunată pentru fiecare cititor această inspiraţie şi iniţiativă. Nu pretind că nu poate fi adăugat sau completat ceva adevărat la ce scriu. Dimpotrivă sunt deschis la sugesti și colaborări. Împreună putem să descoperim frumusețea și valoarea unei vieți recuperate, restaurate și mult binecuvântate. 

- Recunosc că sunt departe de a fi un scriitor, mereu corectez, actualizez ca să le aduc cât de cât în ordine. Dar am şi ceva bun. Când scriu, scriu cu pasiune, cu drag şi din convingere puternică.

Am ales să deschid acest subiect şi deoarece consider că poate ajuta, sau inspira pe cineva şi poate răspunde la o sumedenie de întrebări şi probleme actuale majore, cu care oameni de orice religie, vârsta şi categorie socială se confruntă.

- Problema multora dintre noi a fost deseori asta: Viaţa noastră nu a fost întotdeauna în mâinile noastre. Iar când am recuperat-o, nu am dat-o cui trebuia. 

- Este un moment important -pentru unii cel mai important- în viața fiecăruia dintre noi care înțelegem și acționăm prin credința că viața noastră poate fi cu adevărat schimbată și poate fi mult mai bună și mult mai fericită prin luarea unor simple decizii corecte. 

Pentru tine scriu și pentru tine cred.